A reînceput disputa homosexuali/transsexuali etc. vs. normalitate
Ei, este greu de definit normalitatea/anomalitatea.
Ce este normalitatea?
Natura omului nu este diferită de alte naturi? Putem să impunem un particular (o natură universală) ca general sau trebuie să înțelegem diferitul, deci și naturile diferite în funcție de specie, de gen, de cultură – omul este definit și de cultura lui, acest artificiu este o natură a ființei umane, dacă ar fi doar o stare de excepție am putea spune că factorul cultural/social nu este natural -. Pe scurt, artificialul uman este natural speciei!
Din câte știm, homosexualitatea nu este o problemă nouă (doar avem “mărturia” superbelor acte de bunătate cerească împotriva sodomiților, scrierile antice dezvăluie naturalul acestui comportament în antichitate, natural până când morala “culturală/religioasă” nu a adus percepția anormalității).
Starea de natură este actul sexual stric în vederea reproducției naturale (discursul religios, care neagă naturii umane plăcerea, vede natura sexuală umană ca o mașinărie de reproducere a Gloriei Regatului)?
Că atunci plăcerea nu mai contează! Deci, a face sex din plăcere nu este tot natural? Plăcerea nu este un ceva natural? A face sex din plăcere nu ține de natura specifică a ființei umane? Nu facem asta de mii de ani? E o excepție? Facem sex doar pentru reproducere? Nu este chiar fizicul nostru în așa fel format încât să putem face sex și din plăcere și nu doar într-o perioadă specifică, favorabilă reproducerii (cazul multor animale)?
În acest caz, a face ceva pentru plăcere este o normalitate!
În orice caz, omul are natură distinctă, artificialul este o componentă naturală a ființei umane!
Oamenii sunt creatori de artificial din cele mai vechi timpuri (homo faber), în atare caz, nu suntem puși în fața naturaleții ființei umane? Artificiul este o natură a omului. Tot ceea ce face omul, ține de natura lui, natură diferită de alte naturi.
Unii spun că homosexualitatea este o bloală degradantă, alții spun că homosexualitatea nu este patologică (boală degradantă), deoarece am avut oameni de valoare cu această orientare sexuală. Personal, nu cred că ar trebui legat conceptul de valoare socială de sexualitate!
Opțiune nu poate să fie, opțiunea e rațională. Nu cred că putem cataloga homosexualitatea ca fiind o alegere rațională, cum nu putem cataloga astfel nici heterosexualitatea.
Freud, dacă țin bine minte, spune că copilul nu are orientare sexuală, ea se formează. La vârste mici plăcerea este mâncarea etc., cu timpul își descoperă sexul, sexualitatea (ele există la nivel fizic formate la naștere – există și cazuri de excepție, deformări genetice -, dar la nivel psihologic apar mai târziu). Dar să nu uităm, copilul încearcă să-i imite pe adulți, iar aici aș fi de acord cu cei care se opun adopției copiilor de către cupluri homosexuale. Dacă copilul învață/se formează prin imitatio, atunci cred că nu e corect să fim de acord cu adopția. Dar, și un mare dar, homosexualul apare în majoritatea cazurilor în familii hetero (în mod normal, și accentuez acest “normal” – ca să-l bage bine la cap adepții “normalității”, adepții Normei –, ar trebui să imite acest comportament)! Deci problema rămâne deschisă! Cred că ar trebui discutate cazurile particulare și că și adopția să poată fi posibilă dacă perechea homo poate oferi mai mult copilului (situație materială, socială etc.) ca instituțiile care se ocupă de protecția copilului în diferitele state. Decât muritor de foame, mai bine în cadrul unei “familii” neconvenționale.
Nici din greseală nu sunt contra homosexualilor/lesbienelor etc. Consider, însă, orientarea lor sexuală normală? Nu! Este excepție, clar!
Este o boală? Nu sunt specialist, dar e clar că nu e normalitate. Ar putea fi un fel de “psihoză” (tulburare a comportamentului, gândirii sau afectivității), dar nu izolarea “pacientului” e normalitatea. Psihozele nu tare sunt vindecabile. Psihologia a avansat foarte mult în a înțelege, a dezbate, dar nu în a vindeca. Se pare că natura omului este prea complexă, iar subconștientul freudian este prea puternic/complex.
Nu știu dacă o să înțelegem de ce apare homosexualul, ce accident deturnează “normalitatea”. Așa cum noi, “normalii” (prefer să spun: majoritarii) nu ne putem “vindeca” de heterosexualitate (suntem dezgustați de homosexualitate, că asta e realitatea, nu trebuie să ne ascundem! – aș fi ipocrit să ascund acest aspect –), nici homosexualii nu pot să depășească psihoza care-i ține legați de a vedea plăcerea în homoiosis-ul/asemănarea lor (sexul asemănător).
Să-i forțăm să se nege pe ei înșiși? Nu! Dimpotrivă! Trebuie să se accepte așa cum sunt (faptul că militează pentru drepturile/libertatea lor este un aspect pozitiv, este tocmai acceptarea a ceea ce sunt, nu sunt vinovați pentru ceea ce sunt și cer dreptul la demnitate umană, ei sunt oameni)! Au dreptul la viața lor, la orientarea lor și au dreptul să ceară asta! Și majoritarii au dreptul să aprobe sau să refuze. Problema e că dreptul (ius – privește libertatea), în atare caz, devine normativ: o lege dată de majoritate. Majoritatea decide ce este Natura, dar și politizarea conceptelor este ceva natural omului. În concluzie, lupta este politică (și nu de altă natură).
Sunt de acord cu parteneriatul civil (căsătoria) între homosexuali/lesbiene? Da! Au dreptul să spere la o viață “normală”, la o atitudine nedegredantă/neacuzatoare din partea celorlalți!
Sunt de acord cu orientarea lor expusă public? Da! Pentru că asta înseamnă să-i acceptăm ca ființe umane! Ei sunt oameni, și nici ei, nici noi, nu putem explica/vindeca problema (dacă catalogăm excepția ca fiind problemă!) în care trăiesc ei. Dar așa cum spuneam, imitatio, a imita, ține de formarea viitorul adoleșcent sexual, deci nu sunt de acord cu adopția (strict pe acest motiv!, dar refuzul este unul parțial, am enunțat mai sus de ce).
Ca normal/heterosexual, am sentimentul de respingere/dezgust în prezența lor? Da! Dar natura omului fiind și rațională și pricepând că orientarea lor este structurată de inconștient (nu există o explicație rațională a acestei orientări), nu pot să-i încriminez, mai degrabă actul meu de respingere este greșit (irațional și homofob). Cred că trebuie să redefinim granițele: “Salut, sunt Norbert și sunt hetero, dacă ești homo să păstrăm distanța sexualității, dar suntem oameni și putem să fim prieteni, o să te consider de sex diferit, dar neatrăgător mie.”
Homosexualii/lesbienele nu sunt dușmanii mei!
Related Posts
Decontul Occidentului →
Căsătoriile gay – între moralitate și oportunitate →
Text interesant, numai o eroare. Lipsa de cultura antroplogică a făcut că afirmațile tale despre competiția naturii nu sunt deloc universale. Recitești cartea lui Lévy-Strauss, Les Structures élémentaires de la parenté,si vei găsi o altă lume.
Eu consider că și conceptul de natură este definit de om, iar cum omul este definit ca și creator de artificial, înseamnă că artificialul ține de natura lui. Nu am citit cartea lui Lévy-Strauss, dar o să încerc să-mi fac timp și să o citesc.
Din nou iti impartasesc opiniile intru totul…doar ca eu sunt mai putin condescendent decat tine Norbert.
Intregul articol e doar un rahat de bou (cum ar zice americanu’). Serios, e atat de vag si „filozofic” si atat de slab argumentat (adica de loc, ceea ce duce la intrebarea : ce cauta un astfel de articol pe un site intitulat „argumente si fapte”?). Va rog sa faceti urmatorul exercitiu de imaginatie: inlocuiti peste tot in articol cuvantul „homosexual” si/sau „lesbiana” cu „pedofil”, „zoofil” sau „necrofil” si veti observa ca autorul ar putea justifica, cu „argumentele” din articol orice aberatie sexuala si orice comportament psiho-patologic si anti-social.