Mihăieş în pană (de lebădă)
Dificultăţile lui Mihăieş de a gândi normal continuă. (Şi se agravează).
Referindu-se la cunoscutele discuţii ale austriecilor despre concetăţenii noştri care s-ar fi hrănit cu lebede din parcurile vieneze, Mircea Mihăieş se declară convins că:
„Cei care vorbeau de îngurgitarea delicatelor păsări acvatice nu mureau, desigur, de dragul creaturilor cu gât longilin. Dac-ar fi fost aşa, le-ar fi luat acasă, asigurându-le protecţia […]” (România literară, nr. 21/2014, Trageţi în lebede!, http://www.romlit.ro/tragei_n_lebede).
Conform unei asemenea ‘logici’ ridicole, dacă ţinem cu adevărat la fauna Deltei Dunării, ar trebui să o luăm acasă pentru a o proteja. Dacă nu o facem, înseamnă că nu ne pasă cu adevărat de ea.
Citind mostra de mai sus (anonimizată), cineva ar putea crede că aparţine vreunui un sărman elev de şcoală ajutătoare. Dar nu; ea ilustrează nivelul de gândire al ‘elitei’ de dreapta româneşti (pe care noi, oamenii obişnuiţi, îl invidiem din răsputeri, cum se ştie prea bine!)
Dar să lăsăm la o parte discuţiile despre gândire (nu-şi au locul, cu referire la asemenea autori).
Poate mai interesantă e implicaţia morală trădată aici de exponentul ‘elitei’: pentru Dreapta românească logoreică, nu prezintă valoare decât lucrurile pe care le iei cu tine acasă (pentru a le ‘proteja’!). Ei, acum înţelegem de ce se zbat ei atât să fie la putere: vor să asigure protecţia valorilor naţionale ducându-le acasă la ei!

3 Responses to Mihăieş în pană (de lebădă)