Puncte de vedere

Published on iulie 17th, 2015 | by Lucian Sârbu

19

Ultima noapte de iluzii, prima noapte de război

Parlamentul de la Atena a votat în noaptea de 15 spre 16 iulie acordul (denumit în Grecia: „Memorandum 3”) care consfințește acceptarea de către guvernul lui Alexis Tsipras a condițiilor impuse de creditori, în ciuda victoriei opțiunii NU de la referendumul din 5 iulie.

Cu excepția comuniștilor-KKE, a deputaților neonaziști, a deputaților din aripa stânga a SYRIZA și a altor câțiva rebeli, toată lumea a votat pentru acest acord care, la prima vedere, nu schimbă nimic esențial din situația Greciei de până acum. Tot austeritate. Atâta doar că, pentru a accelera „reformele necesare”, europenii vor intra „din tribune pe teren” și vor superviza direct acțiunile guvernului grec și legislația pe care o va implementa parlamentul elen. Se vorbește direct de o „cedare de suveranitate”. Indirect, se recunoaște astfel că europenii au fost cu fostele guverne – care au fost lăsate de izbeliște ani la rândul – „mumă”, în timp ce cu guvernul SYRIZA au de gând să fie… ciumă.

Astfel, pe lângă epitetele cu care l-a categorisit „dreapta” până acum și pe care le-am trecut parțial în revistă data trecută (idiot, tâmpit, prost, imbecil etc.) Alexis Tsipras s-a mai trezit cu o etichetă venită dinspre stânga: „trădător”. Pentru că ar fi trădat sensul votului din 5 iulie.

În condițiile în care sensul votului din 5 iulie ar fi însemnat „austeritate SAU moarte”, cred că eticheta este una corectă. Dar în condițiile în care votul a însemnat „AM PREFERA fără austeritate, dar dacă nu se poate altfel…” atunci Alexis Tsipras nu a trădat nimic și pe nimeni.

Ce ar fi însemnat refuzul acestui acord?

Hai să spunem pe șleau ce ar fi însemnat refuzul acestui acord. Ar fi însemnat, în primul rând drum, deschis către un Grexit dezordonat, așa cum se pare că își dorea sadicul ministru de finanțe al Germaniei, polițaiul Schauble. Problema e că SYRIZA – inclusiv, până foarte târziu, Varoufakis, conform propriei mărturii – nu luase deloc în calcul la modul serios un Grexit, pentru a pregăti din timp și temeinic un plan B. Dar să presupunem că s-ar fi decis un Grexit și Grecia ar fi început să emită, cum-necum, de pe o zi pe alta, o monedă paralelă (să o numim convențional „drahmă”) sau IOU-s, cum se pare că a propus Varoufakis foarte târziu, abia în ultima săptămână, mult prea târziu ca să nu fie o mișcare riscantă și precipitată. Ce s-ar fi întâmplat cu aceste drahme? Într-o primă fază Banca Națională a Greciei – intrată sub influența guvernului – le-ar fi emis la un curs oarecare, să zicem – pentru simplificare – la o paritate de 1:1 cu euro. În acel moment niște economii de 1000 de euro din bănci ar fi devenit 1000 de drahme, un salariu de 800 de euro ar fi devenit 800 de drahme etc. Problema e că, lipsită complet de rezerve valutare care i-ar fi dat posibilitatea să apere cursul, Banca Națională ar fi asistat neputincioasă la devalorizarea drahmei până la un nivel pe care nu-l putea prevedea nimeni. Nu e deloc exclus ca într-o prima fază, pe parcursul următoarelor luni, până să reușească guvernul să stabilizeze situația, salariile, pensiile și economiile grecilor să se fi prăbușit la nivelul Ucrainei. Însă Grecia este în interiorul Uniunii Europene și are spitale, școli și centre de refugiați pe care trebuie să le aprovizioneze cu medicamente și provizii. În circuitul economic, inflația ar fi fost galopantă și drahma nu ar mai fi plătit nimic. Copii, bătrâni, refugiați – probabil milioane de oameni – ar fi declanșat în următoarele luni cea mai dură criză umanitară cu care ar fi fost obligată să se confrunte Europa, pe teritoriul ei, de la dezmembrarea Iugoslaviei încoace.

Era pregătit Tsipras să-și asume degradarea dincolo de limite a condițiilor de viață a milioane de oameni și poate chiar moartea fizică a unui număr însemnat de copii, bătrâni, bolnavi și refugiați? Rezultă că nu. Poate că erau pregătiți stângiștii vocali care îl critică pentru semnarea acordului? Habar n-avem, dar, din aplombul cu care îl acuză, se pare că da – sau poate nu înțeleg consecințele persistenței într-o idee fixă când armele și gloanțele sunt exclusiv în tolba adversarului. Iluzia stabilizării situației în afara zonei euro, pe nepregătite și strict ca urmare a trecerii de pe o zi pe alta la drahmă de fapt e la fel de aberantă ca şi iluzia precedentă, a „dialogului rațional și sincer”, care tocmai a sucombat. S-a văzut că eurozona a ștrangulat economia Greciei cu Grecia în zona euro (deci beneficiind – teoretic! – de drepturile de membru al zonei euro…) pur și simplu refuzând să alimenteze băncile cu bani, blocând fondurile structurale europene la care Grecia avea dreptul (un alt scandal, de care nici nu s-a vorbit) etc. Ce s-ar fi întâmplat cu o Grecie la nivelul Ucrainei care ar fi decis cu de la sine putere că nu mai vrea să plătească datoriile? Nici măcar nu merită să faci un exercițiu de imaginație.

Cei care îl critică pe Tsipras ar fi trebuit încă din ianuarie să elaboreze toate scenariile posibile și să ia în considerare un plan B pe care să-l pregătească până în cele mai mici amănunte. Unde a fost planul B în interiorul SYRIZEI? Se dovedește că… nicăieri. În ianuarie, încă dinainte ca SYRIZA să ia puterea, ziceam despre programul pe care îl prezentau oficial că este „pur și simplu neserios” fiindcă se baza pe niște presupoziții dubioase, și îmi exprimam încrederea că au și un plan alternativ, care însă nu putea fi spus, din rațiuni electorale. Se pare că decidenții mai vizibili din interiorul SYRIZA – în frunte cu Tsipras și Varoufakis – chiar au fost într-atât de naivi din punct de vedere politic încât să creadă, în tot acest timp, că argumentele raționale vor învinge în disputa de idei. Nu au luat în calcul faptul că au în față alți lideri și miniștri de finanțe care sunt legați ombilical și politic de voturile de acasă, și cărora nu le pasă decât de un lucru: să nu le fie știrbită reputația politică de acasă în cazul în care ar fi ales soluția normală și rațională – adică iertarea Greciei de o parte a datoriei și legarea plății datoriei de reluarea creșterii economice. Cel care i-a avertizat să renunțe la iluzii a fost vice-premierul Yannis Dragasakis (politician cu experiență, fost membru de vârf al KKE în anii ’80).

Singurul partid relevant de stânga care a trâmbițat dintotdeauna ieșirea din eurozonă a fost Partidul Comunist – KKE

Realitatea e că singurul partid relevant de stânga care a trâmbițat dintotdeauna ieșirea din eurozonă a fost Partidul Comunist – KKE – numai că trebuie menționat că până și comuniștii au susținut mereu ieșirea din eurozonă însoțită totodată de alte măsuri absolut necesare în cazul unui gest brusc: ieșirea din UE, din NATO și naționalizarea integrală și fără compensare a tuturor afacerilor, oricât de mici (inclusiv pensiunile și tavernele). Deci KKE probabil ar fi acționat, ajuns la putere, suficient de coerent cât să stabilizeze rapid situația din Grecia. Numai că ar fi stabilizat-o într-o direcție pe care grecii nu o vor: stalinism ca în anii ’30…

Acordul reprezintă, așadar, o maturizare politică (forțată) atât a formațiunii SYRIZA, cât și a lui Alexis Tsipras. Teoretic, programul de la Salonic rămâne în continuare singura soluție viabilă și rațională pentru Grecia. Practic, el este inaplicabil în actualele circumstanțe și una dintre lecțiile (dure) ale politicii reale, față de simulările cu iz academic, este că decizia politică are cu totul și cu totul alte resorturi intime decât gogoșile transpuse sumar de politicieni în expresii de tipul „apărăm binele general” și „să fie bine, să nu fie rău”. După ani îndelungați în care au stat în opoziție, acordul e, pentru Tsipras și tovarășii săi, un „bine ați venit” în politica reală echivalent cu un pumn primit în plex. Dar nu de la oricine. De la Mike Tyson!

Sub efectul loviturii nu e de mirare că formațiunea a început să se dezintegreze, elementele cele mai stângiste refuzând să voteze acordul și pregătindu-se, probabil, de secesiune. E absolut normal să se întâmple așa, e normal să existe dezamăgiri și frustrări, după cum e normal să apară și oportuniști de carieră care să susțină că „v-am spus eu” și să caute să profite de noul acord de austeritate pentru a câștiga o poziție de vârf fie în interiorul SYRIZA, fie în interiorul noii formațiuni care se va constitui, dacă se va constitui, din aripa de stânga.

Cât despre acordul în sine nu-l voi comenta pentru că am motivele mele să cred că:

După tot acest tămbălău TVA-ul mediu din Grecia va fi de 13%, în timp ce în „sănătoasa” Românie…

1. …nu e chiar așa de dezastruos pentru Grecia după cum se grăbesc mulți să acuze (l-aș ruga pe cititorul din România să fie atent măcar la următorul aspect: după tot acest tămbălău care a durat aproape 6 luni, TVA-ul mediu din Grecia va fi de 13%, în timp ce în „sănătoasa” Românie continuă să fie… 24%, politicienii certându-se între ei dacă să-l reducă sau nu la… 19%! ),
2. …fondul pentru privatizarea activelor în valoare de 50 de miliarde de euro se va dovedi o mascaradă, în orice caz nu ceea ce a fost FPS-ul la noi (dar nu ar fi fost mascaradă dacă se implementa ceea ce vroia Schauble, adică să transfere controlul activelor în Luxemburg, sub directa sa supraveghere), și…
3. …părți importante din acord, mai ales în ceea ce privește tutela asupra Greciei, au fost adoptate cu acceptul și poate chiar (horribile dictu!) la sugestia lui Tsipras, și nicidecum împotriva voinței sale. E vorba mai ales de părțile care privesc reducerea birocrației, depolitizarea instituțiilor (populate acum mai ales cu oameni inamovibili din fostele guvernări) și stabilirea condițiilor de pensionare, lucruri pe care SYRIZA oricum le avea în program dar pe care, dată fiind rezistența la schimbare a societății grecești, le-ar fi fost imposibil să le implementeze fără un discret ajutor extern pe care, la nevoie, să poată da vina dacă merge ceva prost.

Ceea ce trebuie să reținem sunt concluziile de fond:

E o iluzie să mai crezi că în actuala construcție europeană o breșă reformistă va folosi la ceva, dacă nu e susținută de un efort similar și simultan din alte țări membre. Marile speranțe ale SYRIZA erau Podemos în Spania și Sinn Fein din Irlanda. Până acum Podemos se dovedește a fi o formațiune dubioasă, care n-a făcut altceva decât să ia masiv din electoratul Izquierda Unida, ducându-i voturile într-o direcție necunoscută (și, apropo de Podemos, Pablo Iglesias sprijină acordul). Dar unde sunt partidele stângii din Europa de Est, țările acestea, atât cele din zona euro cât și celelalte, comportându-se ca niște simpli vasali ai Germaniei?… De ce nu e capabil Partidul Stângii Europene (PSE), din care SYRIZA face parte, să coalizeze niște forțe credibile în această parte – cea mai săracă – a Europei? Cât timp se vor mai ascunde decidenții din PSE în spatele scuzei că în Estul Europei oamenii încă sunt dezamăgiți de experiența comunismului real, și de-asta nu au dânșii priză la public? Realitatea e că PSE, cu mici excepții, nu a făcut nimic pentru a fi reprezentat în această parte a Europei de niște partide viabile, care să poată susține cauza Greciei în fața opiniei publice în momentele-cheie. Ceea ce nu se poate spune despre PPE, S&D și ALDE, care și-au căutat activ și permanent parteneri viabili în zonă, susținându-i în mod direct, când a fost cazul, pe cei care le apărau cauza, și legitimându-i astfel prin prestigiul lor.
E o iluzie să crezi că un grup de outsideri naționali bine intenționați, cu argumentele raționale de partea lor, se poate opune cu succes, doar cu mâinile goale, politicienilor de carieră europeni grupați în partide politice transnaționale, având de partea lor instituțiile UE care dictează legislația, mass-media care formează opinia publică și băncile care emit banii în circulație.
E o iluzie să mai crezi că în actuala construcție europeană se mai pot materializa valori precum „solidaritatea europeană” și „convergența”. Ca urmare a exemplului furnizat de Grecia, pentru România lecția e simplă: în actuala construcție europeană rolul României va continua să fie acela de rezervor de forță de muncă ieftină. Intrarea rapidă în zona euro, pentru care fac lobby destui politicieni-compradores interni, ar consfinți pentru vecie acest rol și acest statut de semi-colonie pentru țara noastră. Cine crede că România va intra în zona euro cu 50% din puterea de cumpărare medie a zonei euro și că într-un anumit număr de ani „procesele de convergență” vor face ca puterea de cumpărare și nivelul de trai al cetățeanului să crească la nivelul zonei euro, e pur și simplu naiv și nu vede, sau nu înțelege, ce se petrece cu Grecia.
E o iluzie să crezi că poți face ceva revoluționar (în cazul de față, schimbarea modului de lucru al UE sau un Grexit) fără un sentiment revoluționar al maselor. Dacă privim mai atent votul NU de la referendum, dincolo de cifrele seci (61% vs. 39%) observăm că de fapt pentru NU au votat 3,5 milioane de votanți dintr-un total de 9,8 milioane. Altfel zis, opțiunea „majoritară” pentru NU – care ar fi putut sta în spatele unui Grexit – a întrunit de fapt voturile a numai 35% din societatea elenă. Nu e de mirare că sondajele recente, de după referendumul care, teoretic, a respins un acord similar, dau o rată de aprobare a acordului la 70%, și o simpatie pentru Grexit de numai 29%!  În absența sprijinului popular real pentru soluțiile politice radicale, și în absența unui plan B riguros definit, SYRIZA era destinată să fie zdrobită încă de la începutul negocierilor, adică din februarie, de când Schauble le-a zis-o foarte clar: „Alegerile nu schimbă nimic. Avem niște reguli.” Dacă îi va salva ceva în ochii electoratului grec, îi va salva faptul că, totuși, au făcut aproape 6 luni efortul de a rezista, de a schimba ceva, și nu și-au aruncat la coș programul electoral din secunda nr. 1 în care au preluat puterea.

Pentru a schimba instituțiile europene într-o direcție progresistă, se vor purta „lupte”, nu „discuții”.

Noaptea de 15-16 iulie a fost, probabil, ultima noapte de iluzii pentru stânga europeană și prima noapte în care lupta oligarhiei politico-financiare împotriva claselor populare a devenit o realitate de necontestat, scrisă pe hârtie și parafată cu sigiliu de ceară. Dar, dacă vorbim de o luptă, sau de un război, atunci de acum încolo a devenit clar și că intențiile reformiste vor trebui subsumate unei logici de luptă – exact ca în zilele socialismului clasic de la sfârșitul secolului XIX. Politicienii stângii contemporane trebuie să înțeleagă că, pentru a schimba instituțiile europene într-o direcție progresistă, se vor purta „lupte”, nu „discuții”. Iar oportunitățile luptei de mâine nu vor întârzia să apară. Cum, necum, rezistența grecilor a reușit măcar un lucru vizibil: să bage zâzanie între creditori. Alte țări cu probleme ale datoriei încep să se teamă de ceea ce ar putea păți ele însele dacă ar stârni mânia Germaniei, intervențiile lui Hollande și Renzi din ultimele zile de negocieri fiind de-a dreptul hazlii prin spaima pe care o emanau. FMI-ul, pe de altă parte, și cu o motivație subiacentă încă neclară (oare din simpatie dezinteresată pentru greci?!… cuprins de remușcări?!… sau din rațiuni pragmatice, la ordinul administrației americane?!…) a ridicat deschis problema iertării unei părți a datoriei și condiționează participarea la noul acord de această reducere. Este imposibil ca lucrurile acestea să nu evolueze, fisurile dintre creditori să nu crească, și Grecia să nu poată specula la un moment dat lucrul ăsta. E doar o chestiune de timp. Paradoxal, prin înfrângerea dură suferită acum Tsipras și ceea ce va mai rămâne din SYRIZA s-au legitimat ca politicieni serioși, responsabili, non-extremiști și pro-europeni (ceea ce știam cu toții, chiar dacă mass-media ticăloasă nu a încetat nici o clipă să-i prezinte ca fiind niște „extremiști periculoși” și „eurosceptici”, alăturându-i aberant lui Marine Le Pen sau lui Nigel Farage). Poate că au pierdut simpatia unei părți a stângii radicale, dar sunt foarte aproape de a deveni un partid mainstream, ceea ce înseamnă că au șanse mari să fie la putere sau în preajma ei și atunci când condițiile de exprimare le vor fi mai favorabile. Și dacă în condițiile de acum au rezistat 6 luni, ce vor face atunci?

Tags: , , ,


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia.



19 Responses to Ultima noapte de iluzii, prima noapte de război

  1. Niculae Goicea says:

    Felicitari pentru un articol foarte competent si foarte bine documentat.
    O raza de soarta in mocirla propagandistica din presa românească.

  2. PAUL PGHEP says:

    BRAVO OMULE !!! REGRET CA NU AM AUZIT MAI DE MULT DE DOMNIA TA!!

  3. Anonim says:

    Felicitari pentru articol! Eu nu mai citesc demult junkmedia scrisa din Romania si m-am orientat catre bloguri precum cel de fata. La cat mai multi cititori si poate il puteti si monetiza cumva. Succes.

  4. ostap bender says:

    felicitari pentru analiza! dupa modestele cunostinte si aprecieri ramineti singura sursa credibila de informatii legata de subiect … despre care avem enorm de multe de dezbatut … in primul rind, o mare nedumerire – de ce a mai organizat Tsipras referendumul? sa fi sperat ca electoratul va vota majoritar pentru DA si astfel il va scuti de rusinea capitularii? 🙂 … inca la cald, sincer mi-as fi dorit ca SYRIZA sa fi mizat si pe altceva decit cacialmaua ieftina ce a fost jucata constant in negocierile cu troica … asa, dupa caderea cortinei, din punctul meu de vedere nu au fost cistigate, ci au fost pierdute sase luni, iar conditiile acordului nu stiu in ce masura au suferit vreo imbunatatire oarecare … una peste alta, experienta greceasca e un bun cistigat, si ofera suficient material pentru o noua abordare … promit sa revin … o seara si o saptamina reusita!

    • Mulțumesc.

      „o mare nedumerire – de ce a mai organizat Tsipras referendumul?”

      Bună întrebare. Conform ultimelor explicații publice oferite de Yannis Varoufakis, Stathis Kouvelakis și alți oameni semnificativi din SYRIZA, rezultă că la momentul anunțării referendumului (27 iunie) era în plină desfășurare o dispută internă între aripa de stânga și aripa de dreapta (din care ar face parte Dragasakis și Stathakis, doi specialiști recunoscuți). Primii susțineau necesitatea referendumului și continuarea logicii în cazul unui vot „NU”, ceilalți propuneau chiar să se renunțe de tot la referendum și să se facă tot posibilul pentru deblocarea negocierilor. Ulterior, Tsipras a considerat probabil că ar fi penibil să renunțe la referendum, de vreme ce îl anunțase cu atâta tamtam, și mai ales că rezultatul putea într-adevăr să indice guvernului direcția pe care să o ia dacă „NU”-ul era de 80:20 cu o prezență masivă. Rezultatul final îl știm, a fost un „NU” hotărât, dar departe de un „DA, VREM GREXIT” și asta l-a obligat să ia decizia privită ca o capitulare.

      Unii îi reproșează că nu și-a luat poporul prizonier în numele celor 3,5 milioane care au votat „NU” și că nu i-a târât pe greci într-un Grexit forțat. Eu nu sunt de acord cu asta, pentru că grecii nu mai vor drahmă. Tuturor acestor reclamagii ar trebui să le amintim că vremea gulagului a trecut (când o minoritate ar lua prizonieră o majoritate, numai cu ceva dezastruos s-ar fi sfârșit toată povestea, ca în anii stalinismului). Tsipras s-a dovedit un lider extrem de responsabil, care și-a pus în joc reputația și cariera politică pentru a putea salva Grecia din capcana întinsă de Schauble. Singurul reproș corect mi se pare cel făcut de Varoufakis, care a zis că e de partea primului-ministru, că știe în ce condiții dificile s-au purtat negocierile, dar că votează împotriva acordului pentru că, pe de o parte, acordul nu va fi unul reușit, și pe de altă parte pentru că ar fi fost corect din partea SYRIZA să se retragă de la guvernare și să refuze să intre în rândul partidelor care au „implementat austeritatea”. Din punct de vedere ideologic Varoufakis are dreptate. Dar din punct de vedere politic cred totuși că Tsipras a procedat corect până acum refuzând să demisioneze și acceptând sprijinul parlamentar al opoziției, pentru că demisia ar fi echivalat mai mult ca sigur cu moartea politică (de ce ar mai fi votat grecii cu SYRIZA, dacă guvernul ei se dovedise impotent?!…) și cu abandonarea țării înapoi în mâinile oligarhiei ND-PASOK, cu perspectiva pe termen lung să intre în joc și extrema dreaptă. Așa că Tsipras și cu SYRIZA nu au decât o șansă de supraviețuire în acest moment: să rămână cât mai uniți și „să dreagă busuiocul”, cum se zice la noi, pentru a dovedi că pot guverna în condiții de austeritate mai bine decât o coaliție ND-PASOK și că pot feri țara de perspectiva intrării pe mâna extremiștilor de dreapta.

      • ostap bender says:

        cu sigurantza asupra lui Tsipras s-a pus o presiune enorma, el fiind scos la inaintare ca principala tinta mediatica, iar el a trebuit sa adopte o conduita care apare contradictorie. personal ii acord circumstantze atenuante, tocmai din acest considerent, insa nu se pot trece cu vederea o serie de mari greseli politice, atit tactice, cit si strategice, de apreciere eronata a domeniului luptei, ca sa-l parafrazez (aproximativ … 🙂 ) pe Michel Houellebecq, ce sa mai spun … pina la urma, interesul SYRIZA nu era neaparat acela de a cistiga puterea, cit mai ales de modul de a o gestiona … tuturor le erau cunoscute cel putin citeva lucruri: 1) ca grecii, mai mult decit votul, altceva nu erau dispusi sa puna la bataie, si ma refer aici la sacrificii personale; 2) in ce priveste sprijinul extern, nu vad cum puteau Partidul Stingii Europene sau formatiunile nationale componente sa se implice in formarea unui contracurent de opinie fata de discursul oficial … de sprijin material sau politic, cu atit mai putin … SYRIZA a luat-o binisor inaintea celorlalti omologi politici, si a platit scump … s-a vehiculat mult si interesat un presupus interes al Rusiei sau Chinei, dar totul a fost doar o abureala propagandistica … 3) despre pozitia troicii si atuurile acesteia in negocieri nu cred ca trebuiau sa isi imagineze ca vor avea un partener intelegator … si ar mai fi si altele, insa macar daca s-ar fi pornit dela aceste premise cunoscute, abordarea trebuia sa fie alta … s-a cistigat ceva timp, dar pretul este exorbitant, orice ati spune, si nu difera, principial, de ceea ce acceptasera deja ND sau PASOK … oricum, discutia, in ceea ce ma priveste, se bazeaza pe fler, si nu pe o informatie cit de cit substantiala … tot din fler … 🙂 … cred ca e inca prematur sa tragem o concluzie, dincolo de ceea ce e deja jucat … insa chiar si cu atit, e un experiment politic interesant, din punct de vedere teoretic si nu vad de ce nu ar trebui fructificat … bineinteles, nu ma refer la Romania, unde conditiile nu sunt macar la nivel de premise – politice …

  5. Cel mai bun articol pe care l-am citit despre Syriza, Tsipras și acordul. Ar merita tradus în franceza, ingleza, germana.

  6. Pingback: Ultima noapte de iluzii, prima noapte de război

  7. Maria Serban says:

    „Tsipras și ceea ce va mai rămâne din SYRIZA s-au legitimat ca politicieni serioși, responsabili, non-extremiști și pro-europeni” Adică oportunişti. UE şi NATO sunt un cancer care trebuie distrus. Toţi cei care au susţinut Syriza şi acceptă să rămână alături de imperialiştii din UE şi NATO nu sunt realişti şi pragmatici, ci oportunişti. Grecia şi toate statele din Europa (inclusiv România) ar trebui să recunoască legătura dintre existenţa relativ privilegiată a populațiilor din Europa occidentală (inclusiv Grecia, chiar dacă într-o măsură mai mică decât alte ţări occidentale) şi exploatarea ţărilor coloniale din „lumea a treia” şi din Europa de Est. Problemele interne ale Greciei şi ale tuturor ţărilor occidentale imperialiste sunt o chestiune secundară.

  8. geomarz says:

    Spre mindria mea, am citit aproape in totalitate!
    Ceea ce rar mi se intimpla!
    Bravo, Luci!

  9. Claudiu Gaiu says:

    Impecabil,cu o mică absență în concluziile intermediare și finale: ”nu e așa rău”, în sensul că e mai bine decât în România,ascunde faptul confirmat chiar de economiști liberali (neokeynesieni nobelizați) că acordul nu va restabili nicidecum economia greacă, sensul său fiind unul de prădare-privatizare; și după ce-i va duce pe greci drept în zid, pe o cale europeană,poate alternativa KKE se va dovedi cea mai rezonabilă.

  10. gheorghitazbaganu says:

    Luci, poate că paralela făcută de tine Tsipras/Referendum/capitulare Lenin/Pacea de la Brest Litovsk nu e chiar asa de aiurea. Și atunci nemții au crezut că au cîștigat războiul. Lenin o fi mizat pe americani? sau nu a mizat pe nimic dar nu avea ce face; Tsipras poate că a mizat și el pe americani care fac acum presiuni să se mai taie din datoria Greciei, prin FMI. Văd că Angela Merkel a lăsat-o mai m oale și ea. Cel mai mult îmi place finalul: ”intențiile reformiste vor trebui subsumate unei logici de luptă – exact ca în zilele socialismului clasic de la sfârșitul secolului XIX. Politicienii stângii contemporane trebuie să înțeleagă că, pentru a schimba instituțiile europene într-o direcție progresistă, se vor purta „lupte”, nu „discuții”
    Rămîne de văzut ce mijloace de luptă avem. După cum a văzut și Varufakis, logica și bunul simț nu ajunge. Aici nu era vorba de bani, ci de umilirea Greciei ca să fie un exemplu pentru cei cu veleități de independență.

  11. geomarz says:

    Capitalismul nu va fi schimbat prin negocieri si cu vorba buna!

  12. Tud Cfg says:

    Cei care lauda autorul articolului sunt relationati cu acesta si au interese obscure. Realitatea este cu totul alta si articolul asta e doar apa de ploaie si paradoxal pe deasupra. Ce atata analiza politica de parca politicienii sunt „oameni” ( sunt doar niste animale venale si lenese ) si parca ei ar conduce Grecia nu papusarii din umbra. Nici Romania nu este condusa de Klaus, Poanta si restu. Ei sunt doar interfata cu „pulimea” purtatorii de cuvant sa zicem nicidecum cei care iau decizile la modul propriu. Grecii sunt intr-un moment decisiv pt ei. Dc as fi eu acolo as pune mana pe mitraliera, la naiba are cineva aici in tara o mitraliera de vanzare? Toti fura si nu au moralitate si ca orice organism daca celulele albe nu sunt in stare sa protejeze organismul acesta va muri in cele din urma din cauza invadatorilor. Grecia trebuie sa spuna stop joc sau cum se minte in acest articol „GREXIT” e doar FRECTIE LA PICIOR DE LEMN. Barbateste trebuie luat taurul de coarne nu pt noi care oricum suntem deja condamnati de cretinismul educational care nea spalat pe creier ci pt generatia viitoare , copii nostri sa nu traiasca ca sclavii de noi. Nu exista nici dumnezeu nici mesia si nici dracul asa ca trebuie sa ne scoatem singuri din cacat si sa ne ajutam singuri. Cum iti asterni asa dormi este o vorba populara. Nu sunt extremist sunt un mare REALIST si nu accept sa ma mint singur cu tot felul de nonsensuri. Grecii nu vor plati datoria niciodata ca nu au cum iar cei care iau imprumutat stiau asta si chiar mizau pe aceasta de la bun inceput. Lacomia umana este cauza belelelor noastre chiar si cea pt putere. Pt tradare de tara a celor responsabili exista o singura pedeapsa universala acceptata ceea ce inseamna ca nu meriti sa traiesti impreuna cu specia ta daca o tradezi chiar pe ea. Unde-s vinovatii ,cine au semnat hartiile ? Lumea e prea bine si profesional spalata pe creier ca sa gandeasca critic si rational deci nu ma mira pozitivismul din acest articol cum ca acceptarea acordului Troika-Grecia este un lucru bun?!? WTF? Are you crazy? Totul este o minciuna si o iluzie ieftina. Si aceasta analiza din articol este tot o manipulare ordinara cuvantul de ordine fiind REVOLUTIE asta tre sa facem fiecare dintre noi pt a obtine libertatea in gandire. Sclavilor prosti toti care sunteti deacord cu rahatul asta de analiza politica treziti-va dracului ca astia ca mine mai inteligenti nu vor mai avea multe de pierdut in curand ci doar multe de castigat. Cam cat credeti voi ca valoreaza viata voastra cand nu sunteti in stare sa va folositi creierele si doar va impuiati si consumati oxigenul degeaba pe planeta? Raspunsul este clar si simplu: nu mai mult de un GLONT. Suna radical, stiu cum suna dar nu observ imbunatatiri ale situatiei ci doar inrautatiri cu accente de stagnare locala. Sistemul asta ce cacat in care traim e pe duca iar creatorii lui asa l-au si proiectat oricum in ziua de azi un bulangiu intr-un container te poate bombarda de la 20K de km sau jumatate de glob pt idiotii care nu sau prins cu drone teleghidate iar care nu moare cu una cu doua se poate elibera o „pandemie” globala ca doar deaia au tot facut repetitii cu „gripele aviare si porcine”. Avem un IMN NATIONAL foarte interesant pacat ca dobitoacele din aceasta tara nu il stiu si nici nu il inteleg. Pacat dar asta e „fiecare pasera pe limba ei moare”. Ganditi cu capul vostru e recomandarea cea mai buna si pregatiti-va pt ce vine ca nu mai e mult…

  13. gheorghitazbaganu says:

    @Tud Cfg: ca sa faci revolutie (si numai sa visezi la ea) iti trebuie forte pe care sa te poti baza. Analizeaza raportul de forte in Grecia: este in favoarea unei revolutii (iesirea din UE si NATO, nationalizarea bancilor). Nu e suficient sa le vrem noi (eu as vrea) ci trebuie sa le vrea si grecii. Bine ar fi sa vina Mesia, dar nu se vad semne….

  14. Pingback: Audiatur et altera pars. Grecia: capitulare sau repliere strategică? | ★ Socialistul.ro

  15. ThinkAgainRo says:

    STiamte domn Sârbu, ca și la alegerile prezidențiale când ați dezinformat publicul spunând că Ciolanis a fost votat pe bune, și acum continuați cu aceeași dezinformare! De data asta e mai gravă!
    În primul rând nu înțelegeți deloc că rostul impozitelor și taxelor nu este să construiască vreun buget ci să plătească DATORIA și CAMĂTA! Care datorii și camătă? Păi BNR sau BANK of GREECE nu aparțin poporului respectiv! Prin NAȚIONALIZAREA BANK OF GREECE și emiterea de drahmă FĂRĂ CAMĂTĂ GUvernul elen își asigură necesarul de lichiditate! Dintr-o dată nu mai e nevoie de TVA, accize, taxe, impozit pe profit! GRECIA și orice altă țară devine PARADIS FISCAL: TVA zero și IMPOZIT PE CIFRA DE AFACERI MAXIM 5%.În aceste condiții (vorbim in cazul in care GRECIA ar fi LIBERĂ și SUVERANĂ) fluxuri imense de capital vor intra în GRECIA.
    ÎN al doilea rând, domnule Sârbu, cu tot respectul: ați auzit de SILVIO GESELL? Cercetați munca acestuia precum și Experimentele Worgl și ITHACA și veți realiza că într-o economie liberă creditul și banul dacă circulă liber produc BUNĂSTARE! V-aș ruga pe viitor să nu vă mai dați cu părerea despre astfel de subiecte decât dacă sunteți cu adevărat pregătit!

    • „În primul rând nu înțelegeți deloc că rostul impozitelor și taxelor nu este să construiască vreun buget ci să plătească DATORIA și CAMĂTA! Care datorii și camătă? Păi BNR sau BANK of GREECE nu aparțin poporului respectiv! Prin NAȚIONALIZAREA BANK OF GREECE și emiterea de drahmă FĂRĂ CAMĂTĂ GUvernul elen își asigură necesarul de lichiditate! Dintr-o dată nu mai e nevoie de TVA, accize, taxe, impozit pe profit! GRECIA și orice altă țară devine PARADIS FISCAL: TVA zero și IMPOZIT PE CIFRA DE AFACERI MAXIM 5%.În aceste condiții (vorbim in cazul in care GRECIA ar fi LIBERĂ și SUVERANĂ) fluxuri imense de capital vor intra în GRECIA.”

      Cu toate acestea, într-o țară precum Zimbabwe, care numai de lipsă de lichiditate în monedă națională nu duce lipsă, e nevoie să vină psihopați americani care să cheltuie USD și să vâneze animale rare pentru ca lumea să poată supraviețui cât de cât de la o zi la alta.

      LE: Și încă un lucru. Eu nu am zis că reîntoarcerea la drahmă nu e o soluție (în condițiile în care soluția cealaltă, adică micșorarea datoriei și legarea plății ei de creșterea economică, nu e posibilă). Ceea ce am susținut este că reîntoarcerea la drahmă de pe o zi pe alta, cu o pregătire de numai o săptămână nu era o soluție după 5 iulie. Părerea mea e că guvernul grec ar fi trebuit încă din februarie, adică de când a preluat instituțiile de la Atena, să pregătească trecerea la drahmă impunând încă de atunci circulația controlată a capitalurilor, creând o instituție-paravan pentru viitoarea bancă națională care să tezaurizeze euro (cu ajutorul cărora să poată apăra cursul valutar), pregătind psihologic populația pentru reîntoarcerea la drahmă etc.

  16. Cezar says:

    Da, Lucian, diagnosticul este corect: naivitate. Aproape ca nu imi vine a crede. Nu, naivitatea lui Tsipras ma „etoneaza” ci a lui Varoufakis care a batut apa in piua ca zona euro nu doreste grexit uitind ca marele capital este pregatit si pentru desfiintarea zonei euro nu doar pentru grexit.
    Ceea ce este mai, grav, este faptul ca aripile Syrizei par sa nu fi inteles mare lucru si zboara in directii diferite atunci cind ar fi fost nevoie de a zbura impreuna pentru a ajuta Podemos. Si da, ai dreptate si cu naivitatea actualei conduceri PSE. Mult mai cu picioarele pe pamint mi se pare Gysi poate ca si pentru faptul ca e mult mai aproape de niste centri decizionali.

    Numai bine!

Back to Top ↑