Cinci adevăruri tragice (despre Israel, SUA și Europa)
1/ Primul adevăr a fost reiterat recent de un oficial ONU: Israelul sfidează legile internaționale. Este un adevăr incontestabil: de decenii, Israelul tratează cu dispreț atât legislația internațională privind drepturile statelor și ale cetățenilor, normele războiului etc., cât și rezoluțiile ONU. Israelul este deasupra legii și a normelor morale ale umanității moderne, el are orice drept și nici o îndatorire. Naziștii recunoşteau deschis că se consideră deasupra normelor de drept internațional (‚rasă superioară’). Israelul se consideră astfel, dar nu are elementara decență de a o recunoaște.
2/ Al doilea adevăr a fost pronunțat recent de liderii unor state sud-americane: Israelul comite crime de război. Ar fi necesar un proces în faţa unui tribunal de tipul celui de la Nuernberg pentru judecarea liderilor israelieni care au ordonat aceste crime (şirul lor e lung). Desigur, SUA nu vor admite un asemenea proces – ceea ce face din SUA complice la crimele de război ale Israelului. Dar ce mai contează? SUA au oricum propriile crime de război pentru care ar trebui să răspundă – cîte zeci sau sute de mii de victime civile a făcut invadarea Irakului? Tot numai un proces ca la Nuernberg ar putea răspunde la această întrebare. Nu vom apuca să asistăm la un asemenea proces – dar ştim că el este necesar, şi din punct de vedere moral acesta e lucrul cel mai important: necesitatea dreptăţii, necesitatea de a judeca vinovaţii, va plana totdeauna deasupra drapelului israelian înfipt în Palestina.
3/ Al treilea adevăr a fost enunţat recent de Noam Chomsky: “Israelul este decis să distrugă Palestina”, chiar dacă el lansează ocazional cuvinte liniştitoare, de fapt lipsite de sens (“Israel is dedicated to the destruction of Palestine, apart from some occasional meaningless words, and is implementing that commitment” – Noam Chomsky Coşmar în Gaza, Nightmare in Ghaza, pe site-ul truthout.org. http://www.truth-out.org/opinion/item/25343-noam-chomsky-%7C-nightmare-in-gaza). Nu e vorba de apărare, e vorba de transformarea Palestinei într-un deşert. ‘Apărarea’ este doar un pretext. Oricine poate distruge şi măcelări sub pretextul că se apără – este exact ceea ce a făcut şi Hitler.
4/ Al patrulea adevăr este că Israelul practică de peste şase decenii o politică genocidară în Orientul Mijlociu, purificînd etnic, încarcerînd, ghettoizînd, şi masacrînd palestinieni. Atacurile teroriste ale unor grupări radicale arabe nu scuză aceste politici, ci se explică prin ele. Masacrarea armenilor de către turci, în timpul primului război mondial, a fost o tragedie mult mai puţin amplă decît este masacrarea palestinienilor de către israelieni.
5/ Al cincilea adevăr este că Uniunea Europeană, care se complace să joace (tot mai rizibil, de altfel) rolul de ghid moral, este şi ea complice la crimele Israelului. Laşitatea dezgustătoare cu care UE îşi apără interesele egoiste, ferindu-se să supere cît de puţin pe aliatul său, Dictatorul mondial – complexul militar-industrial american – compromite Europa definitiv. Instanţele de la Haga se pretează la farse ridicule, cînd pretind a face justiţie internaţională, dar închid de fapt ochii la cele mai cumplite crime de război comise de Israel şi SUA.
Europa e indignată că locuitorii Crimeii vor să fie ruşi (aşa cum şi sunt de fapt), nu ucrainieni, şi că peninsula Crimeea s-a alipit Rusiei fără nici un foc de armă şi fără nici o victimă – ea declară că nu va accepta niciodată acest lucru. Dar nu e la fel de indignată de crimele din Palestina, şi nu declară că nu le va accepta niciodată (face doar timide apeluri la pace…). Avem aici, în toată splendoarea sa, simulacrul de etică şi de justiţie în care a eșuat civilizația europeană. A fi european, a fi civilizat, înseamnă a putea admite mii sau zeci de mii de victime civile dar a nu admite o schimbare de granițe absolut justificată și istoric, și democratic, și geopolitic.
Lumea bună trece sub tăcere aceste adevăruri. Nu poţi critica Israelul (vei fi taxat de antisemit!); nu poţi contesta autoritatea SUA (vei fi acuzat de a fi antiamerican!); și nici politica UE (vei fi ștampilat ca antioccidental!).
Dar reticenţele noastre jalnice nu pot face ca acele adevăruri să se şteargă – aşa stau lucrurile la începutul sec. XXI: se comit crime împotriva umanităţii, şi este de bon ton să nu le observăm.
Related Posts
Despre libertatea presei pe înţelesul inepţilor →
Nici interesele refugiaților, nici interesele germanilor… →
Ce șanse avem să scăpăm de război? Răspunsul realismului politic →
Foarte just, foarte curajos, te admir.
Pingback: Cinci adevăruri tragice (despre Israel, SUA și Europa)
Deci se presupune ca, daca am o opinie personala, bazata pe niste criterii palpabile, nu le pot exprima liber pentru ca asi atrage anumite etichete gen: antisemint, antieuropean si poate chiar penalizari hmmm, atunci unde este democratia?
Toată povestea cu rachetele fabricate la domiciliu şi tunelurile terorii este pe cât comică pe atât de revoltătoare. În realitate, ceea ce se întâmplă în Palestina e simplu. Ai nişte colonişti care i-au expulzat pe indigeni de pe teritoriile lor şi i-au închis în rezervaţii. Actul în sine este brutal şi arbitrar, arătând că, de la bun început, indigenii n-au fost recunoscuţi ca oameni cu drepturi egale ci sunt văzuţi ca o rasă inferioară. În momentul în care expulzaţii comentează/protesetază şi îşi revendică drepturile prin atacuri la adresa civililor sau militarilor israelieni, li se răspunde în conformitate cu aceeaşi logică a superiorităţii rasiale, adică cam pe principiul aplicat de Hitler în Iugoslavia, unde uciderea unui neamţ era răsplătită cu uciderea o sută de sârbi (acelaşi mecanism l-a aplicat şi Antonescu la Odessa). Cam ăsta era raportul dintre palestinienii şi israelienii ucişi, cel puţin până la pătrunderea trupelor terestre. Vorbim aşadar de represalii, de terorizarea populaţiei civile, cu scopul de a o pedepsi într-atât de dur pentru pagubele materiale şi umane provocate, încât data viitoare nu va mai îndrăzni să reacţioneze revendicându-şi, în mod violent, drepturile care i-au fost luate, cum altfel decât tot în mod violent. Într-adevăr, Israelul vrea să-i îngenuncheze pe palestineni, să le impună prin teroare noua ordine colonială dar, din câte se pare, nu reuşeşte decât să-i îndârjească şi să-i fanatizeze, oamenilor respectivi, călcaţi în picioare, nerămânându-le decât sentimentul demnităţii naţionale şi/sau paradisul pe care islamiştii cred că îl vor dobândi ca urmare a acvtivităţilor jihadiste. În mod concret, evreii (care ei s-au dus peste palestinieni şi nu invers) nu le-au oferit niciodată palestinienilor scuzele de rigoare şi o compensaţie decentă pentru nedreptatea pe care le-au făcut-o (în momentul de faţă, continuă să colonizeze Cisiordania, teritoriu ocupat în mod ilegal din 1967), o compensaţie care să poată fi acceptată de elementele moderate palestiniene şi care să facă în aşa fel încât mecanismul care alimentează radicalismul palestinian să poată dispărea. Adică, cum s-ar spune, Israelul „never gave peace a chance”, preferând să-şi justifice expansionismul colonial prin diverse postulate religioase şi ideologice: poporul ales, grava ameninţare care planează asupra existenţei sale şi care justifică actele de agresiune, natura iremediabil extremistă şi antisemită a palestinienilor care aşa sunt ei indiferent de ce le fac evreii.
În schimb, afirmaţia cu privire la genocidul armenilor reprezintă o enormitate iresponsabilă. Oricât de strigătoare la cer ar fi soarta palestinienilor (şi este), nu poţi să compari cu uciderea cu sânge rece a 1,5 milioane de armeni într-un singur an. Dacă Israelul ar proceda cu palestineinii la fel cum a procedat Imperiul Otoman cu armenii, până la sfârşitul anului, nu ar mai rămâne în Gaza niciun palestinian viu.
Enormitate iresponsabila e sa pretinzi ca un masacru sistematic, insotit de epurare etnica, ce dureaza peste 5 decenii, sub ochii ONU, NATO, UE, fara un razboi mondial, este mai putzin grav decit un masacru petrecut intr-un singur an pe timp de razboi mondial.
Păi bine, mergând pe logica asta, şi Holocaustul, care s-a petrecut pe durata a patru ani, tot pe timp de război mondial, e mai puţin grav decât ce se întâmplă cu palestinienii. Dar presupunând că aţi avea de ales între a fi un palestinian în Gaza şi un evreu la Auschwitz, sunt sigur că aţi alege prima variantă. Dublul standard practicat de marile puteri occidentale, subliniat corect şi perfect blamabil, nu face un masacru mai grav sau mai puţin grav. Cred că lucrurile trebuie judecate separat. Altfel ajungem la aberaţii.
Bine punctat!
Dorind sa ai neaparat dreptate, te adancesti in argumente si comparatii ce devoaleaza de fapt si mai mult intentia d-tale de a minimaliza concluziile devastatoare care se degaja din continutul eseului. Autorul expune subiectul cu o logica impecabila. Are perfecta dreptate in prezentarea dimensiunilor oribile ale fenomenelor analizate. Felicitari dlui Adrian-Paul Iliescu pentru curaj si stima pentru eruditie si elocventa.
Pingback: Cinci adevăruri tragice (despre Israel, SUA și Europa) | PATETICO & DAMNATIO
Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman
In totalitate de acord cu autorul articolului.
Intre barea care deriva din tot ce se intimpla: Cind si cum se vor rezolva aceste probleme?
foarte bun. felicitări autorului.