De ce este o idee bună înființarea de către PMB a unei societăți comerciale care să construiască locuințe sociale
În urmă cu un an am publicat un articol a cărui idee principală o reiau pe scurt: piața imobiliară din România este controlată de mai mulți ani la ambele sale capete – adică atât în privința cererii, cât și a ofertei – de către bănci, drept pentru care nu a funcționat și nu funcționează ca o piață liberă, ci ca o piață monopolistă tipică. Băncile reușesc această performanță deoarece au rămas singurul actor dispus să finanțeze atât construcția de locuințe (prin creditarea dezvoltatorilor – e drept, mai „sărăcuță” acum față de perioada de boom imobiliar), cât și achiziția acestora (prin creditele acordate end-userilor). O vreme, pe la începutul anilor 2000, cei care vroiau să achiziționeze o locuință la un preț decent de pe piața liberă încă mai aveau la dispoziție stocul de apartamente construite sub comuniști, care nu necesitau un credit deosebit. Dar după ce, prin controlul absolut asupra cererii și a ofertei, băncile au provocat creșterea prețului pe metru pătrat la un nivel intangibil în afara accesării unui credit împovărător, victoria lor a fost totală. Ceea ce generația părinților a construit și achiziționat de la stat chiar și la un preț de sub 50 de dolari pe metru pătrat, a ajuns să coste pentru copii de la 1000 de dolari în sus, deși populația României a scăzut cu 20% față de 1989 și stocul general al locuințelor a crescut.
La un nivel mai profund băncile au dispus și dispun în continuare de pârghii prin care controlează diverși actori-cheie ai pieței: evaluatorii imobiliari, asiguratorii, recuperatorii etc. E adevărat că după promulgarea legii dării în plată (DIP) controlul absolut al băncilor pare să fi slăbit, dar în realitate legea DIP nu atacă deloc fundamentul nociv al pieței imobiliare: un singur actor care controlează prin finanțare atât cererea, cât și oferta. Astfel, contrar celor care speră că legea DIP va face ca băncile să fie nevoite să scoată la vânzare mii de locuințe date în plată [1], fapt ce va produce reașezări de prețuri corelate cu salariile obișnuite, putem garanta de pe acum faptul că băncile nu vor avea nici o jenă să țină sub cheie activele imobiliare primite prin legea DIP. Câtă vreme oferta de pe piață oricum e în mâinile lor, nu au de ce să se grăbească inundând piața cu active suplimentare. [2]
Or, ce e de făcut pentru a sparge monopolul atunci când pe o piață anume, menită să satisfacă o nevoie de bază, dai de aceeași ofertă care răspunde aceleiași cereri? Evident, să produci cumva concurență pe piață. Să introduci pe piață o ofertă nouă. Și tocmai acest lucru poate fi făcut de Primăria Municipiului București dacă își va înființa propria societate comercială de construit locuințe cu destinație socială, așa cum și-a anunțat intenția astăzi. Conform oficialilor primăriei, la finalul lui 2014 erau înregistrate un număr de 2089 de cereri pentru locuință socială, din care 611 de la persoane evacuate sau în curs de evacuare din imobile retrocedate [3]. Sigur că locuințele destinate familiilor sărace sau cu posibilități materiale reduse reprezintă doar un segment oarecare din toată piața imobiliară bucureșteană, dar e suficient să creezi concurență pe un segment ca să dinamitezi toată piața, deoarece acest segment va ieși de sub influența băncilor și oferta precedentă care îi era destinată va deveni brusc lipsită de cerere, deci va trebui reorientată spre alte segmente de piață, aglomerându-le necontrolat pe acestea.
Cum spargerea unui monopol e întotdeauna ceva bun, e de așteptat ca în perioada următoare să pornească un adevărat jihad, deloc dezinteresat, împotriva intenției primăriei de a intra în nume propriu pe piața imobiliară. Așa ceva e mult mai periculos decât legea DIP. Probabil vom auzi veșnicele povești că statul e cel mai prost administrator, că se vor lua șpăgi, că se va construi prost etc. Deja dl. consilier Ciucu (PNL) a făcut o comparație cu situația din Voluntari, unde e primar soțul d-nei Firea. Inutil de spus, comparația e forțată deoarece, după cât știm, la nivelul orașului Voluntari dl. Pandele nu are propriu-zis nici un fel de opoziție, din partea nimănui – ceea ce nu se poate spune despre situația d-nei Firea la București, unde și PNL și USR fac (măcar formal) opoziție, deci vor avea tot interesul să semnaleze orice matrapazlâc în activitatea societății comerciale din subordinea primăriei. Rămâne de văzut dacă primăria va rezista presiunilor și dacă societatea comercială va funcționa într-adevăr în scopul nobil pentru care va fi înființată. Dacă va fi înființată…
–
[1] Momentan nu se știe prea bine câte active imobiliare au fost date în plată la nivelul întregii țări. Se pare că numărul lor este între 4000 și 8000.
[2] În ultimă instanță băncile pot distruge activele imobiliare de care nu mai au nevoie, dacă distrugerea se va dovedi mai profitabilă decât încercarea de valorificare.
[3] http://www4.pmb.ro/wwwt/institutii/CGMB/sedinte/ordinea_de_zi/db/06_20160921.pdf
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Crimă ecologică fără precedent în Europa. Pădurile românești →
Când te joci cu focul… →
Sănătate fizică și sănătate mentală →
Comentarii recente